Sunt politician. Asta înseamnă că înșel și mint, pe oricine, oricând. Atunci când nu pup copiii din mulțime, le fur bomboanele și jucăriile. Îmi place să-mi las opțiunile deschise.
Categoria Beats me
A fi sau a nu fi
La Mulți Ani tu, femeie!
Ce face in fond femeia
In toata viata ei de la nastere pana la moarte?
Ce face ea, prapadita?
Ea, monumentala, in toata lipsa ei de putere.
Ce face ea, de nu se vede nimic din ce face?
Cum se explica neodihna ei permanenta,
Faptul ca sta-n picioare
De dimineata pana seara?
Nu muta muntii din loc,
Ce face ea?
Ce tot face de zice uneori ca nu mai poate?
Ea, femeia tuturor caminelor si tuturor dezastrelor,
Ea, inlacrimata
Tuturor cauzelor juste si nejuste
Ale fiilor ei.
Ce face ea de nu-i eroina muncii,
Desi munceste mai mult decat minerul din abataje,
Decat aviatorul de incercare,
Decat savantul in exercitiul functiunii sale mentale,
Si mai mult decat pompierul care salveaza
Un copil din flacari?
Ce face ea, femeia?
Ea pune lucrurile la locul lor.
Aceasta este preocuparea ei fundamentala,
Sa puna la loc ceea ce noi am stricat,
Sa rearmonizeze discordiile,
Sa mature,sa spele,sa calce,
Sa faca mancare,
Sa puna mancarea pe masa,sa spele vasele,sa le stearga,
Asteptand sa le murdarim iarasi.
Sa caute mereu ceva ce nu se gaseste cand ea cauta,
S-astepte un cuvant de multumire.
Si cuvantul sa vina,cateodata,
Si sa nu vina de cele mai multe ori.
Ea sa bata presurile,sa spele perdelele,
Sa coase haine rupte
Sa puna lucrurile la locul lor
Pentru ca el sa degradeze zilnic armonia ei.
Si ea s-o ia de la inceput in fiecare zi.
Cu o energie care ,insumata,
Ar putea intoarce pamantul in rotirea lui.
De la nastere pana la moarte
Femeia pune lucrurile la locul lor.
Si pentru ca redresarea unor dezechilibre
Nu e dintre actele spectacol ale vietii,
Parca nu face nimic.
Doamne, ai grija de noi,
Sa n-o pierdem niciodata
Pe cea dintai dintre fiintele eroice ale lumii.
Femeie
care
pune
lucrurile
la
locul
lor.
(”Femeia”, de Adrian Păunescu – publicată în volumul ”Viața mea ca un roman” în 1987)
La Mulți Ani tu, femeie! Mă înclin.
SMS-uri fãrã numãr, fãrã numãr, fãrã numãr!
Dacã ai räbdare sã fii atent la publicitatea difuzatã la radio şi tv in aceastã periodã, nu ai cum sã nu remarci miile de minute şi sms-uri oferite de operatorii de telefonie mobilã ce activeazã la noi în ţarã.
Vodafone, Orange şi Cosmote se întrec care mai de care sã te îmbie cu ‘jde mii de minute şi sms-uri în reţea. Lãudabil.
Dar, dacã partea cu minutele o înţeleg (na, unii sunt vorbãreţi peste mãsurã şi stau la telefon cu orele) partea cu sms-urile nu o înţeleg neam. Pãi cum, de vreme ce am 3000 de minute gratuite, la ce naiba sã mai folosesc cele 3000 de sms-uri, tot gratuite? În loc sã mã chinui sã scriu sms-uri, nu e mai comod şi eficient sã sun şi sã zic ce am de zis?!
Existã unii care scriu romane prin sms si au nevoie de miile alea de sms-uri?
Nu contest utilitatea sms-ului. Este o invenţie excelentã şi te scoate din raha stunci când nu poţi vorbi. Am trimis şi eu sms-uri când nu puteam suna sau când persoana apelatã nu rãspundea dar, totuşi, mii de sms-uri parcã nu mi-au trebuit vre-o datã.
Spor la vorbit şi la tocit tastele telefoanelor!
PS: ãsta-i primul post scris de pe HTC Wildfire 
E tacsu’ bă!
Care vrea să-i facă arborele genealogic lui Ferndando de la Caransebeș acum poate porni de la tacsu’.
PS: mă întreb cu cine face banking?!
Doriți și bon tipărit?
Nu de puține ori m-am luat la discuții cu diverse bănci cu care am tot avut contact. Na că de data asta a venit timpul clientului de bancă Da, nea ăla de se folosește de serviciile oferite de bănci.
Mă apropii de bancomat, sunt câteva persoane care așteaptă să-i apese butoanele. Mă așez în capăt de grup și aștept să-mi vină rândul să butonez minunata mașinărie și să produc încă o gaură în bugetul personal. Nimic anormal până aici. O persoană a terminat deja, o alta (să ii zicem Xulescu) îi ia locul, bagă pin, scoate bani, pleacă, vine alta (să-i spunem Julescu), bagă un card, îl scoate, bagă altul, scoate bani, bancomatul scoate cardul, persoana bagă iar cardul, iar scoate bani, pleacă într-un final. Hop și eu. Fac gaura, de care aminteam, în buget și plec.
Bon, am evidențiat două persoane, Xulescu și Julescu, pentru că au făcut ce fac mulți alții dealtfel la bancomat. Au scos chitanță tipărită. Că au scos-o nu-i nimic (cu excepția junglei amazoniene care se rărește simțitor) dar imediat ce a scos-o ATM-ul la lumina zilei, au luat-o, au mototolit-o și slam dunk-uit-o (verb de verb) la coșul de gunoi, fără să se uite măcar la ce scrie pe ea. Xulescu a scos doar una iar Julescu vre-o 4, pentru fiecare operațiunea pe care a făcut-o.
Păi fratele meu cel harnic, plătitor de taxe și impozite, pentru ce mama dracu ai zis ”da” când te-a întrebat ATM-ul dacă vrei chitanță când tu nici măcar nu ești pasionat de ce scrie pe ea? Ai vre-un fetish cu mototolitul hârtiilor, te-ai obișnuit de mic să faci biluțe de hârtie, ți se pare prea gol coșul de gunoi, ce? Nu înțeleg, să mor…
Să fie start, zic
Ok, i-am dat drumul, am 90 de zile la dispoziție. Trag linie pe 15 aprilie 2011 și concluzionăm
Ham-ham-ham ‘te dracu’ !
Să avem grijă de animalele de pe lângă noi. Ok, să avem, zic! Foarte mulți dintre noi deținem pe lângă casa omului câte un patruped pe care îl bibilim zilnic. Top-urile sunt conduse, of course, de căței și pisici. Unii mai buni prieteni ai omului decât altele.
Excelent, nu suntem egoiști, rupem din timpul nostru pentru o viețuitoare care, cumva, a ajuns dependentă de noi. O hrănim, îi curățăm blana, ne amuzăm de micile giumbușlucuri pe care le face, o filmăm și o dăm pe Youtube sau Trilulilu, îi facem poze și le arătăm prietenilor pe Facebook. No problemo!
Dacă unii dintre noi avem ”ne-șansa” de a sta la bloc – aceste cutii pentru odihnit forța de muncă, cum zicea tatăl un prieten – trebuie să scoatem necuvântătoarea la plimbare, din când în când. Iarăși, no problemo!
Să tăiem topul de care ziceam mai sus și să eliminăm pisicile. Ele au o maximă durere în spate vis-a-vis de stăpânul lor și se ling pe blană cu același tact cu care ar fi făcut-o și dacă trăiau doar pe garduri. Miau și la gară!
Ne concentrăm pe perechea stăpân (în genere o ”tanti”) – câine (mascul / femelă, n-are a face). Și ce face ea, perechea? Perechea iese la aerisit / golit intestinele patrupedului prin jurul blocului, pe lângă gărdulelețe, trepte de la intrarea în bloc, mijlocul trotuarului plm, pe unde își permite orătania să se bucure de lungime lesei. Chestii pe care natura, fără o explicație logică, le-a lăsat pe pământ.
Din nou, nicio problemă, sunt aspecte care constat că trebuie să se întâmple. O singură treabă nu o înțeleg însă: tu, femeie la 60 de ani, de ce vorbești cu câinele ca și cum el te-ar înțelege?
Azorel, sus pe trotuar că vine mașina! Hai, repede sus, n-auzi?! Nu mă supăra… eeeeeeeeei…
De fiecare dată, această acțiune se termină cu scârțâit de roți pentru că pe Azorel îl durea, of course, în pl de ceea ce măcănea a sa stăpână și era prea preocupat cu mirosirea stâlpilor și a gardurilor.
Gata, gata iubita lu’ mama [a se citi cu voce tare și buzele țuguiuate], nenea nebunu cu Megane-ul a trecut… gata, mamițica e cu tine și are grijă de tine. Gata, ai terminat căcuța? Hai să mergem că uite, se răcește…
În general, în retrovizoare se mai aude și
- Nesimțitule, erai să îmi calci cățelul!
- Trăi-v-ar potaia, stimată doamnă!
Ok, sunt de acord, patrupedele respective învață să reacționeze la diverse comenzi dar de la asta și până la a discuta cu el în propoziții sau fraze este cale lungă cum și reacțiile dispar proporțional cu numărul de cuvinte folosite. Am și eu un cățel în curte dar să mor dacă am simțit vre-o dată o nevoie acută de a sta la discuții cu el… sunt absolut convins că nu m-ar înțelege, indiferent de cât de rar aș vorbi…
Numai mie mi se par ciudați oamenii care execută dialoguri elaborate cu cățeii pe care îi târâie de lesă prin oraș?
