1 Mai. Ziua Internațională a Muncii. Contrar semnificației, în această zi se mănâncă extrem de mulți mici, se bea extrem de multă bere, se ard extrem de mulți cărbuni în extrem de multe grătare prin extrem de multe locuri (cu condiția să prezinte, ele locurile, cel puțin 3 cm2 de verde / iarbă)
1 Mai este ziua în care tot sufletul orășean dă bir cu fugiții și încearcă să ajungă cât mai departe de ciment, praf, aglomerație, noxe, claxoane, ambuteiaje, cozi, sculatul de dimineață, autobuze, tramvaie, nervi, cursuri și orice alte activități cotidiene care ne trimit între 4 scânduri mai devreme de termen… Este ziua grătarelor și a drumurilor congestionate către mare, în speță către din ce în ce mai ștearsa Vama Veche…
Ei bine, anul ăsta am zis NU! grătarelor, păturilor printre copaci, mirosului de usturoi amestecat cu carne, pe grătar, berii la pet și muzicii populare în cel mai bun caz și manelelor în cel mai rău, răsunând din boxe obosite, montate pe ușile unei prea obosite Dacia 1310.
Anul ăsta ne-am plimbat (eu și familia)… Am trecut prin satul de vacanță unde puștoaica a făcut prezența caruselelor și a vatei de zahăr, am ajuns la Mânăstirea Sfânta Elena de la Mare unde ne-am încărcat bateriile cu liniște, aer curat și sunetul mării, am tras și o plimbare pe faleza de sud a Constanței, am vizitat acvariul (apropos, acvariul din Tulcea rulează) și, pe seară, am revenit în Tulcea. Au fost 12 ore petrecute cu folos.