M-am decis să mai închid din multitudinea de conturi pe care le am deschise pe la diversele bănci autohtone… Zis şi făcut. Echiparea cu cojile textile necesare, setat gipiesul pe direcţia pulii şi press enter.
Se întâmpla pe la 1 după-amiaza… programul pulii fiind până pe la 14 (ştiu, client cretin care n-are altă treabă sâmbăta după-amiaza).
Intru în sala de execuţie… bate vântul… dar stai ! , ză dormen e pe poziţie !
- Bună ziua, pe cine căutaţi ?
- Ăăăăă… domnul director este ? … Nu, serios, aş vrea să discut cu cineva care se ocupă de conturi / carduri…
- Da, imediat după stâlpul acela…
- Mulţumesc
- De nada !
- (WTF!?)
Iau direcţia stâlpului acela… imediat după colţ (stâlpul era in colţuri, nu rotund… dacă era rotund îi spuneam coloană… mă-sa… in fine) răsare un birou improvizat ca pentru sâmbătă (a.k.a. “futu-i în lampă, ne-au pus sa muncim şi sâmbătă”). Pe birou, un monitor cu tub (CRT, fie…)… in faţa monitorului, o tastatură proaspăt adusă de pe câmp şi un şoricel cu bilă, la set… imediat după ele, o tanti care cică s-ar ocupa sâmbăta de operaţiunile pe conturile clienţilor… booonnn… Curaj !
- Bună ziua…
- Buna ziua… spuneţi…
- Ăăăă… am un cont deschis la pula dumneavoastră şi aş dori să îl inchid… nu l-am mai folosit de mai bine de un an şi nu mai are rost să vă plătesc comisioanele lunare…
- Mda… buletin ?
- Sigur, poftim… am şi card-ul ataşat contului si minunea de divais token-ul aferent…
- Aaaaa…. aveţi şi token… păi ştiţi, trebuie să vorbiţi cu persoana care vi l-a inmânat…
- Păi dumneavoastră credeţi că eu mai ştiu, după mai bine de un an, care este acea persoană !?
- Staţi să sun la şefa mea să văd cum se procedează…
(Strike one la capitolul “ceva pute…” – wtf, nu cunoaşte procedura ? … între timp se poartă o discuţie la un Motorola, model care credeam că nu mai există, fizic…)
- Da, ‘aideţi că am lămurit-o… e în regula.. luaţi loc…
Şi începe doamna (sau domnişoara… n-aş băga mâna în foc…) o serie de clic-uri al căror şir l-am pierdut la un moment dat… adicătelea, în viaţa mea nu am mai văzut o aplicaţie care să ceară atât de multe confirmări… in fine, poate aşa o fi ergonomic… de notat că discuţia cu “şefa” era in desfăşurare la telefon… “Acum dă-i OK… acum dă-i Next şi după aia apasă enter…”
(Strike two la capitolul “ceva pute…” – persoana din faţa mea nu ştie nici să folosească aplicaţia aia nenorocită care te face să baţi recordul personal la clic-uri pe minut… btw, cred că ar fi o aplicaţie excelentă pentru testele de anduranţă ale soriceilor… în fine… Încep să o suspectez că este defapt femeia de servici care s-a nimerit să ia o pauză tocmai când am apărut eu…)
-Ca să vă pot inchide contul, dar trebuie sa mergeţi la casă şi să plătiţi suma de 3.6 lei pe care o aveaţi restantă in cont…
- Un moment stimată doamnă (!?), cred că confuzaţi…
(”ca co(…)” e cacofonie, în cazul în care ai avut o sclipire de moment)
- … înainte să plec de acasă am abuzat de token-ul ăsta şi am îndrăznit să îmi verific soldul… suma de 3.6 lei apărea cu plus, nu cu minus… deduc de aici că, ne-având minus, nu e datorie ci sunt fonduri disponibile in cont…
Urmează o altă serie de clic-uri la foc continuu… încep să bănuiesc că de fapt joacă Minesweeper şi face mişto de mine…
- Gata, aveaţi o sumă blocată, in quantum de 5 lei, v-am activat-o, din ea s-a scăzut datoria de 3.6 lei pe care o aveaţi în cont, acum e în regulă, putem inchide contul…
- Vă rog, faceţi-o !
(Calcul scurt: aveam datorie de 3.6 lei, aveam totuşi o sumă blocată de 5 lei (?!) … s-au futut între ele şi all is gud…)
- Aha, deci trebuie să trec pe la casierie să imi daţi 1.4 lei, nu ?
- Ăăăăă… da, aşa ar trebui…
- Lăsaţi, treacă de la mine… mai mult costă hârtia pe care tipăriţi chitanţa…
- Gata, contul a fost inchis. Completaţi vă rog formularul acesta si gata, am terminat…
(Formularul în speţă era un proces verbal de predare – primire card…)
- Gata, l-am completat…
- Perfect, asta e tot… Mulţumesc…
- Un moment, dar nu îmi daţi o hartie, un fluturaş, un câcat, ceva din care să reiasă că contul a fost închis ? Dacă vă treziţi peste 3 ani că nu v-am plătit comisoanele (draq, s-a intâmplat să nu se închidă contul defapt…) şi veniţi după mine să imi scoateţi splina ?
- Nuuu domnule, hartie sunt semnate şi ştampilate, uitaţi-le, sunt la mine aici.. le pun în dosarul ăsta şi e în regulă !
- Păi tocmai asta e problema: sunt la dumneavoastră, nu şi la mine… Dacă, după ce plec eu, le luaţi si le fumaţi ? Eu cum demonstrez că nu mai deţin contul pe care, cred, că tocmai l-aţi închis ?!
- V-am zis, totul este în regulă, fiţi liniştit !
Îmi asum liniştea sugerată si mă îndrept spre ie şi re… Pe o distanţă de aproximativ 10 metri, cât e de la birou până la ie şi re, imi apar în minte cateva ştiri de la ora 5, în care pula a sechestrat nush ce casă, pula i-a lăsat pe drumuri pentru că au întarziat 2 zile cu plata ratei.. d’astea…
Ies la aer şi sun la Relaţii cu Clientii Pulii…
- Bună ziua, numele meu este bla bla, cu ce vă pot ajuta ?
- Da, acum 5 minute am închis un cont pe care îl aveam, logic, deschis la dumneavoastră…
Şi îi povestesc toată tărăşenia…
- Nu credeţi ca ar fi normal să am şi eu o dovadă ca acel cont a fost închis şi nu îmi aparţine ?
- Ştiţi, eu mă ocup de carduri defapt şi nu ştiu să vă zic care este procedura ce trebuie urmată la inchiderea unui cont….
- Păi, puii mei, de unde pot afla nişte informaţii corecte ?
- Întrebaţi la biroul unde aţi inchis contul…
Futu-i, păi baba doamna nu ştie nici pe draq…
Mă intorc la babă doamnă:
- Fiţi amabilă, sunaţi vă rog la şefa dumneavoastră si întrebaţi-o dacă nu cumva trebuie să imi daţi o nenorocită de hartie, din care să reiasă că contul :p a fost închis…
Zis şi făcut, sună baba doamna la şefă-sa… bla bla bla…”aha.. da… păi atunci îi dau o copie din aia…” iar bla bla… ” biiine, te pup….”
- Da, haideţi ca mi-a zis şefa că o copie după procesul verbal, pe care l-aţi completat mai devreme, este în regulă, e suficient…
Se execută copia… casc ochii sa aibă semnatură, dată şi ştampilă… o iau şi ma îndrept spre ieşire…
“Să fiţi iubiţi de bombe ! Poate vă prind că mă cautaţi peste câţiva ani să vă dau nush ce datorii acumulate…” îmi spun cu voce tare în gând şi mă duc spre ale mele…
