Frustrări de șofer

Nu sunt nici primul și nici ultimul care se plânge de catastrofele ce, Doamne știe cum, circulă pe șoselele patriei. Mai sigur de atât, nici nu spun lucruri noi însă simt nevoia să mă descarc… Am întâlnit atâtea parapante în trafic încât nu mai pot cu nervii capului. So, cu liniuță de la capăt, în ordine aleatorie:

  • când schimbi direcția de mers, semnalizează draq și astfel eu nu mă mai sui pe tine și nici tu pe mine. Bățul ăla din stânga volanului, cu care dai tu flash-uri ca un mare prost ce ești, mai face și asta: semnalizează schimbarea direcției de mers… la stânga sau la dreapta
  • sensul giratoriu are minim 2 benzi (o bandă este culoarul ăla delimitat de o linie albă, întreruptă, sau nu, și bordură, sau de două linii albe). Când tu intri în sens pe o bandă, rămâi în plm pe ea până ieși din el! Nu tăia de-a dreptul că nu ți-a făcut mă-ta cadou sensul ăla să te plimbi cum îți tună prin el!
  • dacă ai fost ”hărnicuță” la viața ta și ”ai adunat bani” să îți iei SUV asta nu înseamnă că trebuie să mergi cu el pe două benzi simultan! Alege unul și rămâi pe el pănă semnalizezi. Dacă ai senzația că nu încapi pe o singură bandă, ia-ți dracu bicicletă sau stai acasă!
  • Triunghiul ăla cu chenar roșu, care arată în jos, nu înseamnă că pe acolo e drumul pe care trebuie să mergi tu ci faptul că trebuie să îi cedezi trecerea celui care vine stânga ta
  • dacă ai parcat oblic pe banda 1 pentru că n-ai avut loc în parcare și ai pus și avariile asta nu înseamnă că eu trebuie să te înțeleg și să o iau peste linia continuă pentru că nu am loc să trec de tine. Ești un meltean prost și te uiți la mine când te claxonez să-ți muți jaful cum se uită vita in ochii muștei înainte de a-i intra în cur!
  • mă întreb cât mai este șpaga pentru a trece ITP-ul. Altfel nu-mi explic cum un BMW de 100 de ani (e doar un exemplu, mai sunt și alte mărci în aceeași oală) a primit avizul amintit când la plecarea de pe loc face atât fum încât nu mai știu dacă am intrat pe contransens sau nu, eu, ăla de am avut ghinionul de neșansă să mă nimeresc în spatele lui. Aceeași întrebare și pentru autobuzele ce asigură transportul în comun.
  • semnul ăla stilizat pe asfalt, ăla în formă de invalid în cărucior, înseamnă că acolo își parchează autoturismele persoanele cu dizabilități. Că tu n-ai văzut niciunul până acum nu înseamnă că ele nu există! Exemplu: imag0059
  • când mai aduni trei puțe (de sex aleator) și luați Loagan-ul alb a  lu’ tata să faceți o zonă de la Ciuperca până la Delta și înapoi, mergeți draq pe banda 1 cu 20 la oră până rămâneți fără hormoni (că de futut, slabe șanse) și lăsați-i pe ceilalți să își vadă liniștiți de drum, cu o viteză decentă. Apropos, dacă tot vrei să te dai mare armăsar coțăitor de calorifere, să știi că semnul ăla de începător (știi tu, chestia aia galbenă cu semnul exclamării pe ea) nu te ajută cu absolut nimic…
  • dragă pietonule, trecerea de pietoni nu este o prelungire a trotuarului, pe care tu să îți plimbi tăgârța în același ritm de salsa de până acum. Ea, trecerea, îți permite să te duci pe trotuarul de vis-a-vis, cu un pas mai alert! Îți arde de etalat șosete în sandale, du-te draq pe uliță în sat la tine și fă-o până la extenuare…

Simțiți-vă liberi să aduceți completări.

Au trăit la înălțime

Continuăm plimbarea de două săptămâni prin țară cu o vizită la Cetatea Râșnov.

Este una dintre cele mai bine păstrate cetăți țărănești din Transilvania și a fost construită în secolele 13-14 de către locuitorii așezării cu același nume, cu scopul principal de se apăra împotriva atacurilor tătarilor.

Noi am ajuns acolo la puțin timp după redeschiderea ei publicului larg. În ultimul an a fost închisă pentru lucrări de renovare și re-consolidare – unele lucrări au dat chix, în opinia mea, după gaura din zid, ce te întâmpină încă de la intrare.

Ca orice atracție turistică normală, și aici ai la dispoziție o parcare, destul de încăpătoare, în care să îți lași mașina. Parcarea este, în mod normal, cu plată – implicit și păzită. Ziceam atracție turistică normală pentru că mi se pare absolut normal să ai un minim de facilități în zona pe care vrei să o vizitezi.

În momentul în care treci de zidurile cetății însă, aerul se schimbă aproape complet. Senzația de medieval te înconjoară aproape instant. Am rămas surprins de cât de bine s-au păstrat liniile vechi ale clădirilor și străduțele înguste dintre ele.

În perioada în care am trecut noi pe acolo, era în plină desfășurare Festivalul de Film Istoric, prima ediție internațională. Cei care au stat mai mult prin zonă, au avut ocazia să urmărească filme de ficţiune românesti şi internationale, filme documentare și istorice. În paralel cu festivalul de film s-a desfășurat și Târgul de Carte din cadrul Festivalului de Film Istoric. Unii priveau desfășurarea acțiunilor dintre zidurile cetății ca pe un lucru bun, alții erau oripilați de faptul că cetatea arată ca un bâlci. Deh, poți să faci ceva în gustul omului? :)

Priveliștea de care dai cu retina în momentul în care ajungi în cel mai înalt punct al cetății este absolut superbă. Vezi Munții Bucegi, Piatra Craiului și orașul Rasnov de la baza cetății.

Bugetul nostru nu a fost afectat de această dată pentru că accesul în cetate (și parcare) a fost gratuit toată luna August.

Una peste alta, dacă ajungi în zonă și vrei să simți un pic istorie pe pielea ta, trage o fugă și la Cetatea Râșnov. Merită.

HTC Wildfire pus pe liber

Povesteam că am schimbat recent telefonul, trecând de la Nokia la HTC, în speță un HTC Wildfire pe care rulează Android 2.1 (deocamdată).

Singurul inconvenient este că l-am cumpărat dintr-un magazin Vodafone și ghici ce… e blocat în rețeaua cu același nume. Am răscolit netul pentru soluții de deblocare și le-am găsit, care mai de care mai riscante sau dubioase. Bon. Compunem epistolă către Vodafone:

Bună ziua,

Am achiziționat din magazinul Vodafone din Tulcea un telefon HTC Wildfire, ”la liber”, fără a utiliza puncte de loialitate sau alte ”ajutoare”. Problema mea, sau mă rog, a telefonului, este că acesta este blocat în rețeaua Vodafone (nu îl pot folosi în alte rețele, fie ele din România sau din afara ei) – aspect puțin deranjant. Ce se poate face în această privință?

Vă mulțumesc anticipat!

Răspunsul nu a întârziat să apară:

Domnule Hariton,

Pentru deblocarea telefonului dumneavoastra este necesar sa va prezentati la un magazin Vodafone cu telefonul, certificatul de garantie in original si dovada cumpararii aparatului, factura sau bonul fiscal.

In cazul in care telefonul a fost achizitionat la activarea unui contract Vodafone pentru deblocare se percepe o taxa de 50 EURO (TVA inclus). Taxa este necesara doar daca doriti deblocarea telefonului in timpul perioadei contractuale agreate si se achita tot la magazin. Aveti posibilitatea ca dupa indeplinirea perioadei contractuale sa solicitati deblocarea pentru o taxa in valoare de 10 Euro (TVA inclus).

Daca telefonul a fost achizitionat independent de serviciile de comunicatii Vodafone, decodarea este gratuita. Aceasta se poate solicita in momentul achizitionarii sau oricand dupa.

În consecință, m-am prezentat la magazinul Vodafone cu pricina, am povestit ce și cum și în aproximativ o oră am avut codul de deblocare. Acum am un telefon în care pot pune ce SIM vreau eu din ce rețea vreau eu. E liniștitor gândul ăsta :)

Am scris articolul ăsta pentru toți cei care vor să își deblocheze telefoanele fără să riște defecțiuni nedorite (fie ele software sau hardware). Dacă telefonul tău a fost cumpărat fără abonament, îl poți debloca gratuit. Din câte am înțeles, procedura este aceeași și pentru alte mărci de telefoane.

Sunt curios: la Orange este aceeași procedură? Nevermind, am aflat :)

Eu când vreau să văd un film…

… îmi trece repede pentru că nu am unde să-l văd.

Sunt fan declarat al genului SF, cum dealtfel mă dau în vânt după conceptul Predator. Anul acesta a apărut o nouă continuare și anume Predators.

Cei mai periculoși ucigași de pe planetă… numai că asta nu e planeta noastră

ar fi unul din tagline-urile filmului.

L-am așteptat toată vara să apară. Luna trecută a fost lansat și în România, în marile cinematografe din țară. Și cum Tulcea este un oraș numai mare nu, vezi Liviu filmul dacă ai unde. Să mă duc la București să-l văd, iar nu funcționează ca și concept pentru că ar deveni totuși un film cam scump de văzut.


Citește și restul »

Androidizarea

De când mă știu am fost fan Nokia. Din punctul meu de vedere, Nokia produce cele mai bune telefoane mobile (atenție, am zis ”telefoane mobile” și nu smartphone-uri sau gadget-uri multimedia – să nu avem discuții la proces).

De-a lungul timpului am avut așa (nu îmi mai amintesc și cronologic): 3310, 6110, 2610 și  6234. Toate s-au achitat de sarcini cu brio. Întotdeauna am admirat la telefoanele Nokia simplitatea interfeței și longevitatea bateriei.

A venit însă vremea să ies din ”familia” asta, motiv pentru care sunt proaspăt posesor (mă rog, de vre-o 3 săptămâni) de HTC, în speță de HTC Wildfire.


Citește și restul »

La subsol e mai răcoare

Continuăm plimbarea prin minunata noastră țărișoară și ajungem la Peștera Dâmbovicioara.

Dacă ajungi aici dinspre Bran, atunci înseamnă că ești deja gata impresionat de peisajul ce te-a însoțit de-a lungul întregului drum. Văi imense pe care nu le poți cuprinde dintr-o singură privire, păduri cât vezi cu ochii și un aer de care plămânii mei nu se mai săturau. Am respirat aerul cu aceeași poftă cu care beau apă atunci când mi-e sete.

Ca să ajungi la Peștera Dâmbovicioarei trebuie să treci mai întâi prin Cheile Dâmbovicioarei – un defileu săpat în calcarele de vârstă jurasică ale Masivului Piatra Craiului. Drumul către peșteră trece fix pe acolo, la aproximativ 2 km de localitatea Dâmbovicioara, și se desfășoară în paralel cu părăul… ai ghicit, Dâmbovicioara.


Citește și restul »

Dinamic Tulcea

dinamictulcea


Citește și restul »

Zoom

Deși profesia mea presupune datul din dește la tastatură, atunci când prind timp liber mă mai lăfăi cu hobby-ul meu, fotografia. Mi-a plăcut dintotdeauna doar că nu am pus accent-ul unde a trebuit, când a trebuit. O parte din pasiune se datorează, poate, și faptului că o perioadă bună de timp am fost cameraman. Nu am pretenții de fotograf, nu tot ce-mi iese din obiectiv se poate numi fotografie. Unele sunt poze și atât. Unele transmit o trăire, emoție, stare, mesaj… altele sunt doar vederi.

Dacă aș fi avut mai mult timp pentru așa ceva, sau dacă aș fi trăit din așa ceva, poate că acum stăteam altfel de vorbă. Însă, până una alta, ce îmi place imortalizez și salvez. Că o fac bine au ba, nu sunt eu ăla în măsură să decidă…


Citește și restul »

Toate drepturile rezervate © Liviu Hariton

Tema Notes Blog Core
Găzduire (nu moca): Top Level Hosting