- Pe 24 septembrie, la Centru Muzeal Ecoturistic Delta Dunarii, începe ”Noaptea cercetătorilor”
- În perioada 30 septembrie – 3 octombrie, la Teatrul ”Jean Bart” din Tulcea, se va desfășura Festivalul de Teatru ”Tragos” – ediția a X-a
- Vineri, 24 septembrie, ești așteptat la teatru – dans: ”Eu, tu și Nikita…”
Categoria De dat altora
Vă rugăm să închideți telefoanele mobile…
… pentru că se joacă piesa ”Woyzeck”, de Georg Büchner.
Mâine, sâmbătă, la sala mare a Teatrului ”Jean Bart” din Tulcea.
o crimă bună, o crimă adevărată, o crimă frumoasă. nici nu se putea una mai frumoasă. n-am mai avut demult una ca ea.
Este replica de final a piesei neterminate Woyzeck aparţinând autorului german mort la numai 23 de ani (de tifos), Georg Büchner.
Pentru ”râzăcioși”: piesa este o dramă 
În distribuție:
- Oana Pisaroglu
- Mihai Gălățan
- Ionuț Ștefan
- Vlad Ajder
- Nicoleta Lungu
- Gabriela Ciolacu
- Ion Dore
- Radu Niculescu
- Ionel Durbală
Scenografia: Elena Cozlovschi
Regia: Aurel Palade
Preț bilet:
- Categoria I – 15,75 lei
- Categoria a II-a – 10,50 lei
- Redus (elevi, studenţi, pensionari) – 8,40 lei
Am luat bilete și știu sigur că mai erau locuri libere pentru doritori 
Update: imagini avem aici
Mai la sud de noi
În Bulgaria am mai fost o singură dată, acum aproximativ 20 de ani. Eram un țânc și maică-mea m-a târâit după ea intr-o vizită pe la rudele pe care le are acolo. Mare brânză nu-mi mai amintesc de atunci. De atunci și până week-end-ul trecut nu am mai călcat pe teritoriul fasolei cu ciolan și al cârnăciorilor murați
Am petrecut doar două zile la vecinii noștri căpoși însă mi-au plăcut amândouă foarte mult. În prima am făcut turul rudelor iar în a doua am vizitat Balcik-ul – partea cu grădina botanică, nu orașul.
Nu am să insist foarte mult asupra detaliilor dar am să enumăr câteva dintre observațiile făcute pe acolo și pe care mi le mai amintesc:
- de cum treci granița (în cazul meu, pe la Negru Vodă) te întâmpină un decor static, pustiu și dezolant. Cu excepția vegetației, nu vezi nimic altceva. Drumuri pustii, localitățile la fel de pustii. Când și când mai apare un cate un suflet sau o Lada, deplasându-se cu viteza melcului extenuat. Cei drept, cu cât te apropii de localitățile mai mari situația începe să se schimbe și decorul se mai animă
- drumurile: în ciuda a tot ce am citit pe net despre acest aspect, sunt destul de bune, cel puțin cele pe care am mers eu. Dacă ești obișuit cu drumurile noastre, atunci no să ai nimic cu ale lor. Cele mai paradite sunt în lucru și, culmea, în zilele de week-end, am văzut muncitori care lucrau cu drag și spor la ele.
- am băut o cafea la restaurant ”Coroana” (sper că am tradus cum trebuie). Chelnerul s-a prezentat aproape instant la masa noastră, nu a trebuit să îmi rup gâtul căutându-l pe după tejghele. Meniul cu mâncăruri era scris în română, meniul cu băuturi în bulgară – mi s-a părut puțin ciudat… oare numai români se duc acolo? Prețurile erau exprimate in moneda lor națională, leva.
- Grădina botanică este impresionantă – atât prin suprafață cât și prin ceea ce admiră retina în interiorul ei. Fiecare buruiană, iarbă, floare, copac, arbust, toate sunt etichetate.
- am tot sperat să dau de un castel / cetate în adevăratul sens al cuvântului. Nu mi-a mers Am dat în schimb de o cochetă viluță pe malul mării, ”Cuibul liniștit”, în care Regina Maria și-a petrecut o mare parte din timp. Cealaltă mare parte din timp și-o petrecea la Bran.
- indiferent că mergi la munte sau la mare, la noi în țară sau la vecinii noștri bulgari, vei da peste tot de exact aceleași suveniruri (branduite cu elementele locale ce-i drept)
- ”limba noastră-i o comoară” – un adevăr irefutabil… am tot încercat să prind ceva din bulgară dar fără sorți de izbândă Nu înțeleg absolut nimic din ce vorbesc vecinii noștri.. nici măcar să intuiesc… Vorbitul lor este ”mitraliat”.
- cu 2 leva cumperi 1 euro. Cu alte cuvinte, 1 leva înseamnă 2 lei – asta ca să îți poți face o idee despre paritatea monedelor
- în trafic, în afara localităților, dai de limite de viteză care, pe moment ți se par absurde: 40, 60, 70 km/h, mai ales că nu ai să vezi și semne care anunță că limitarea vitezei a luat sfârștit. Pe parcurs însă te prinzi că ele sunt valabile numai în intersecții.
Liniuțe pe aeroport, reloaded
Acum câteva luni, la Aeroportul Internațional ”Delta Dunării” Tulcea, s-a desfășurat Etapa Internaționala de Curse tip Accelerare pe Distanță de 402 metri, sub organizarea A.C.S. Delta Racing Crew, în categoria Street. Am povestit despre ea și aici și aici.
Iată însă că șirul evenimentelor de gen nu s-a terminat atunci. În septembrie (aka luna aceasta), pe 11 și 12, tot la Aeroportul Internațional ”Delta Dunării” se va desfășura evenimentul auto al anului, după cum afirmă organizatorii: Renault Racing Days 2010.
Se anunță a fi un eveniment de amploare, cu mulți cai putere și miros de cauciuc încins. La linia de start s-au așezat:
- concurs de drag racing
- drift show
- drift taxi
- concurs de karting
- expo
- concurs de sound SPL si SQL
- cupa Renault Dacia, unde vor participa doar posesorii de automobile Dacia si Renault.
Mai multe detalii găsiți în pagina evenimentului.
.
Au trăit la înălțime
Continuăm plimbarea de două săptămâni prin țară cu o vizită la Cetatea Râșnov.
Este una dintre cele mai bine păstrate cetăți țărănești din Transilvania și a fost construită în secolele 13-14 de către locuitorii așezării cu același nume, cu scopul principal de se apăra împotriva atacurilor tătarilor.
Noi am ajuns acolo la puțin timp după redeschiderea ei publicului larg. În ultimul an a fost închisă pentru lucrări de renovare și re-consolidare – unele lucrări au dat chix, în opinia mea, după gaura din zid, ce te întâmpină încă de la intrare.
Ca orice atracție turistică normală, și aici ai la dispoziție o parcare, destul de încăpătoare, în care să îți lași mașina. Parcarea este, în mod normal, cu plată – implicit și păzită. Ziceam atracție turistică normală pentru că mi se pare absolut normal să ai un minim de facilități în zona pe care vrei să o vizitezi.
În momentul în care treci de zidurile cetății însă, aerul se schimbă aproape complet. Senzația de medieval te înconjoară aproape instant. Am rămas surprins de cât de bine s-au păstrat liniile vechi ale clădirilor și străduțele înguste dintre ele.
În perioada în care am trecut noi pe acolo, era în plină desfășurare Festivalul de Film Istoric, prima ediție internațională. Cei care au stat mai mult prin zonă, au avut ocazia să urmărească filme de ficţiune românesti şi internationale, filme documentare și istorice. În paralel cu festivalul de film s-a desfășurat și Târgul de Carte din cadrul Festivalului de Film Istoric. Unii priveau desfășurarea acțiunilor dintre zidurile cetății ca pe un lucru bun, alții erau oripilați de faptul că cetatea arată ca un bâlci. Deh, poți să faci ceva în gustul omului?
Priveliștea de care dai cu retina în momentul în care ajungi în cel mai înalt punct al cetății este absolut superbă. Vezi Munții Bucegi, Piatra Craiului și orașul Rasnov de la baza cetății.
Bugetul nostru nu a fost afectat de această dată pentru că accesul în cetate (și parcare) a fost gratuit toată luna August.
Una peste alta, dacă ajungi în zonă și vrei să simți un pic istorie pe pielea ta, trage o fugă și la Cetatea Râșnov. Merită.
HTC Wildfire pus pe liber
Povesteam că am schimbat recent telefonul, trecând de la Nokia la HTC, în speță un HTC Wildfire pe care rulează Android 2.1 (deocamdată).
Singurul inconvenient este că l-am cumpărat dintr-un magazin Vodafone și ghici ce… e blocat în rețeaua cu același nume. Am răscolit netul pentru soluții de deblocare și le-am găsit, care mai de care mai riscante sau dubioase. Bon. Compunem epistolă către Vodafone:
Bună ziua,
Am achiziționat din magazinul Vodafone din Tulcea un telefon HTC Wildfire, ”la liber”, fără a utiliza puncte de loialitate sau alte ”ajutoare”. Problema mea, sau mă rog, a telefonului, este că acesta este blocat în rețeaua Vodafone (nu îl pot folosi în alte rețele, fie ele din România sau din afara ei) – aspect puțin deranjant. Ce se poate face în această privință?
Vă mulțumesc anticipat!
Răspunsul nu a întârziat să apară:
Domnule Hariton,
Pentru deblocarea telefonului dumneavoastra este necesar sa va prezentati la un magazin Vodafone cu telefonul, certificatul de garantie in original si dovada cumpararii aparatului, factura sau bonul fiscal.
In cazul in care telefonul a fost achizitionat la activarea unui contract Vodafone pentru deblocare se percepe o taxa de 50 EURO (TVA inclus). Taxa este necesara doar daca doriti deblocarea telefonului in timpul perioadei contractuale agreate si se achita tot la magazin. Aveti posibilitatea ca dupa indeplinirea perioadei contractuale sa solicitati deblocarea pentru o taxa in valoare de 10 Euro (TVA inclus).
Daca telefonul a fost achizitionat independent de serviciile de comunicatii Vodafone, decodarea este gratuita. Aceasta se poate solicita in momentul achizitionarii sau oricand dupa.
În consecință, m-am prezentat la magazinul Vodafone cu pricina, am povestit ce și cum și în aproximativ o oră am avut codul de deblocare. Acum am un telefon în care pot pune ce SIM vreau eu din ce rețea vreau eu. E liniștitor gândul ăsta
Am scris articolul ăsta pentru toți cei care vor să își deblocheze telefoanele fără să riște defecțiuni nedorite (fie ele software sau hardware). Dacă telefonul tău a fost cumpărat fără abonament, îl poți debloca gratuit. Din câte am înțeles, procedura este aceeași și pentru alte mărci de telefoane.
Sunt curios: la Orange este aceeași procedură? Nevermind, am aflat
Androidizarea
De când mă știu am fost fan Nokia. Din punctul meu de vedere, Nokia produce cele mai bune telefoane mobile (atenție, am zis ”telefoane mobile” și nu smartphone-uri sau gadget-uri multimedia – să nu avem discuții la proces).
De-a lungul timpului am avut așa (nu îmi mai amintesc și cronologic): 3310, 6110, 2610 și 6234. Toate s-au achitat de sarcini cu brio. Întotdeauna am admirat la telefoanele Nokia simplitatea interfeței și longevitatea bateriei.
A venit însă vremea să ies din ”familia” asta, motiv pentru care sunt proaspăt posesor (mă rog, de vre-o 3 săptămâni) de HTC, în speță de HTC Wildfire.
La subsol e mai răcoare
Continuăm plimbarea prin minunata noastră țărișoară și ajungem la Peștera Dâmbovicioara.
Dacă ajungi aici dinspre Bran, atunci înseamnă că ești deja gata impresionat de peisajul ce te-a însoțit de-a lungul întregului drum. Văi imense pe care nu le poți cuprinde dintr-o singură privire, păduri cât vezi cu ochii și un aer de care plămânii mei nu se mai săturau. Am respirat aerul cu aceeași poftă cu care beau apă atunci când mi-e sete.
Ca să ajungi la Peștera Dâmbovicioarei trebuie să treci mai întâi prin Cheile Dâmbovicioarei – un defileu săpat în calcarele de vârstă jurasică ale Masivului Piatra Craiului. Drumul către peșteră trece fix pe acolo, la aproximativ 2 km de localitatea Dâmbovicioara, și se desfășoară în paralel cu părăul… ai ghicit, Dâmbovicioara.
