Care ai ultragiat bă cadourile?!
Ho-ho-ho ! Crăciun Fericit la toată lumea !
A venit iarna în sat
PS: anvelopele de iarnă rulează 
am urcat toate dealurile azi, fără probleme 
PS2: ghici ce! autoritățile au fost IAR luate prin surprindere 
Poznele sunt făcute cu al meu Wildfire
1 leu și 20 de bani
Atât costă nervii / agitația / tremurul din glezne / disperarea / graba / frunzele de pe jos / înghesuiala / mocangeala / inocularea ideei de reducere / promoție. Ce altceva mai spune imaginea de mai jos? Poate văd prea mult partea goala a paharului…
TulceaFoto Class Reloaded
Nu te-ai săturat să înveți să fotografiezi? Foarte bine! Vino în perioada 12 – 20 decembrie 2010 la TulceaFoto Class II și vei învăța tehnici noi de fotografie de interior. Împreună cu George Manolache și Radu Borzea, vei studia atât tehnici elementare de fotografiere cât și tehnici ale fotografiei de produs, de studio și de eveniment.
Ce e bine de știu de la bun început:
- cursurile sunt gratuite
- numărul de cursanți este limitat la 40 de locuri
- fiecare cursant va fi acompaniat de propriul său aparat foto (fie el DSLR, bridge sau săpunieră). Telefoanele cu cameră nu nu sunt aparate foto!
Un acoperiș deasupra capului este oferit prin amabilitatea Muzeului de Istorie și Arheologie Tulcea.
Mai multe detalii despre înscrieri, termeni și alte cele găsești în pagina organizatorilor.
Efectele cofeinei
- Mo, ieși la o cafea?
- În cât timp?
- 20 de minute…
I flash you
Am plecat din Tulcea cu maică-mea în direcția ”o localitate din județ”, în vizită la un unchi. Pe traseu, cel de pe contrasens îmi dă un flash. Ridic mâna și îl salut. Mai mergem câteva sute de metri, iar îmi dă unul flash, iar îl salut și pe ăsta. Povestea se repetă de câteva ori până când maică-mea nu mai rezistă și zice:
- Auzi, dar tu îi cunoști chiar pe toți?!
- Nu mamă, nu-l știu pe niciunul. De ce întrebi?
- Păi am văzut că te saluți cu toți cu care te întâlnești și am crezut că vă cunoașteți.
La intrarea în prima localitate stătea radarul la vânătoare de permise prevenire și fluidizare a traficului.
Prin oraș, în timp, am ajuns să cunosc diverse persoane care au și mașină pe care o și conduc în mod curent. De fiecare dată când mă întâlnesc cu unul din ei, pac, flash! Până să apuc să văd cine era, s-a dus… Eu ce să fac acum? Să mă întorc după el să îi răspund la salut? Să claxonez, poate mă aude? Să dau avarii, poate le vede?
Recunosc, eu am ”instalate” o serie de filtre și am talentul de a nu reține detalii și informații care nu prea mă afectează în mod direct sau care consider că nu îmi vor fi folositoare pe viitor. Printre aceste detalii se regăsesc și numerele de înmatriculare ale autovehiculelor prietenilor. Nu am nici cea mai vagă idee ce numere au la mașini cei pe care îi cunosc. Oricât m-aș chiorâ la număr, până nu îi văd fața șoferului nu am rezolvat nimic. Și până să o văd, el deja a trecut de mine și ajung în situația întrebărilor de mai sus.
De altfel, mai este un aspect pe care nu prea îl diger: eu când conduc, conduc. Ochii mei sunt la condițiile din trafic, la ce se întâmplă peste trei mașini în fața mea. Nu am timp și nu mă pasionează să stau cu ochii la numerele de înmatriculare ale mașinilor ce vin din fața mea sau să încerc să disting cine este în spatele covrigului. Sunt eu anormal?
Urlând la lună
Sunt câțiva ani buni deja de când lucrurile se tot schimbă prin țara asta. Din păcate se schimbă din rău în mai rău. Nu am de gând să fac analize socio-politice aici, sunt alții pricepuți la așa ceva. Pe mine mă uimește constant alt aspect: băi, chiar nimeni nu observă că toate gargarele pe care le fac diverși oameni valorează fix cât un muc (poate chiar mai puțin) pentru cei sus puși?!
Chiar acum, când scriu aceste rânduri, simt cum mi se umflă o venă și îmi vine să mă duc peste ei și îi iau la palme. Calm…. ussssaaaa… ce rezolv dacă mă enervez? Absolut nimic! De aia nu mai poate nesimțitul că eu m-am enervat. La fel și marele marinar al țării, care, de Ziua Națională a țării pe care ar fi trebuit să o conducă, pleacă în Kârchidirkaztustan să sărbătorească cu militarii români (care, fie vorba între noi, au plecat acolo pentru bani și nu că i-a dat spiritul samriteanistic afară din casă). Tot din același motiv nu mai poate prima blondă a țării atunci când le dă pantofi cu toc sinistraților.
Îl auzeam, pe fundal, pe Mircea Badea azi-dimineață (emisiunea era în reluare) că el pleacă de pe Terra dacă Udrea vine la primăria capitalei. Așa.. și?! Uite de asta nu mai poate ea…
Cele de mai sus sunt doar câteva exemple dar absolut toți au o mare durere în p**ă despre ce crede cetățeanul despre ei. Cetățeanul este un tolomac cu drept de vot care trebuie să facă ce spune litera legii. Atât. Poate el, cetățeanul, să urle și să se enerveze cât vrea mușchii lui, mai marii burtoși ai țării tot vor vota legi care ne obligă să cumpărăm anvelope de iarnă (ghici câte firme importă așa ceva), tot vor face limba maghiară noua limbă oficială a cel puțin jumătate de țară, tot vor inaugura câte 10 metri de drum nenorocit, sub aspect de autostradă.
Băi! Îi doare fix în p**ă iar eu, tu nu putem face nimic în privința asta! Dacă după 20+ de ani încă nu ai realizat asta și încă mai speri că cineva va mai schimba ceva… offf….
PS: să n-avem vorbe la proces, sunt incolor politic iar din punctul meu de vedere dreapta = stânga = centru = nimic.
