Tag-ul fail

La Mulți Ani bă române, azi este 1 Decembrie !

Fix acum 91 de ani, 1228 de indivizi, constituiți în Adunarea Națională de la Alba Iulia, au adoptat o Rezoluție care consfințește unirea românilor din Transilvania, tot Banatul și Țara Românească cu România.

Cam tot pe atunci se marchează bilanțul luptei românilor pentru întregire statală. Rezoluția amintită mai sus zice:

  1. Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
  2. Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.
  3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.
  4. Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti.
  5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidei-comisele şi în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin atât cât o să poată munci el şi familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potenţarea producţiunii.
  6. Muncitorimei industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.

Legea Unirii a fost ratificată prin Decretul-Lege No. 3631 din 11 decembrie 1918 de către regele Ferdinand I şi votată de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 29 decembrie 1919, în unanimitate.

unirea

Ok, asta a fost atunci. Ce avem acum:

  • Șefi de stat iau la palme (sau nu) copii
  • Candidați la cea mai înaltă funcție în stat și parlamentari europeni aleși de popor (care își merită soarta din plin) răpesc oameni pe stradă (din punctul lui de vedere justificat – nu-mi pasă) după care fac și pușcărie 30 de zile (ordinea cronologică este egală cu zero)
  • Comunismul poposește la noi mult prea mult timp
  • Mulți oameni au fost împușcați (nu se știe de cine, nu se va ști niciodată) cam degeaba, constatăm acum…
  • La cea mai înaltă funcție din stat candidează unul care a zis că ar aduna toți ungurii pe un stadion și i-ar împușca
  • multe, multe, multe altele în același registru cu cele de mai sus…

Hai cu alea de bine să nu îmi pară rău că îmi cresc fetița în țara asta…

La Mulți Ani bă române ! Te-ai deșteptat ?

Gospodina

Duminică seara, am zis să ne scoatem, eu și soția, la o gură de suc și ceva de-ale gurii la un local din oraș… nu știam încă care (da, știu, e cacofonie), urma să alegem unul. Am zis să încercăm la recentul deschis ”Gospodina”, lângă Central, pe strada Babadag (vis-a-vis de Catedrală). Toate bune și frumoase, înghesuim mașina în parcarea din față și intrăm.

Prima impresie: am intrat în sufrageria cuiva :) Micuț localul, 5-6 mese de 4 persoane fiecare, ai senzația ca nu ai loc. Se poate fuma – nici nu vreau să îmi imaginez cum e acolo când e plin de fumători… :(

Ne așezăm la o masă și așteptăm. Vine o angajată și ne spunem să mergem să vedem ce au în ofertă. A ? Nu avem un meniu de răsfoit ? Nu.

În paralel cu discuția pe care o purtam cu chelnerița (sau cum i-o spune), la o masă în spatele nostru, o pereche schimba pampersul bebelușului lor, pe masă ! Direct pe masă ! Pe masa unde tu vei veni mâine și vei servi mămăliguță cu ”nu-știu-ce”. Angajații nu aveau nici o problemă cu toată manevra asta. E ceva normal și m-am tâmpit eu ? Dacă tot te arde se schimbi bebelul, nu poți să faci toată manevra pe un scaun, lângă masă ? Tre’ neapărat să întinzi căcuța pe toată masa ?! N-am făcut poză pentru că bebelușul nu are nici o vină că părinții sunt săriți…

In fine, ne ridicăm să ieșim dar dăm o tură pe la oferta gastronomică: preparate gata, îți alegi ce vrei, spui și ți se aduce la masă. Un fel de ”împinge-tava” dar doar pe jumătate.

Văzut, ieșit, plecat. Nu mai revin.

Mă vinde

Ultimul model, unic proprietar, stare bună, a fost puțin răcit dar s-a rezolvat în service. Urgent!

1258101744786

Să facem softuri !

”Softurile” nu apar pur și simplu din neanturile nemuririi… Programul ăla împachetat frumos într-o cutie colorată, lângă un manual pe care nu-l înțelegi și vre-o 12 paragrafe de disclaimer ”ne spalăm pe mâni de aplicația asta”, a ajuns la tine pe un drum elaborat și bine pus la punct, trecând printr-un rigid departament de testare… Cum se naște un program de întrebi ?

  1. Programatorul produce cod ce se presupune că nu are bug-uri
  2. Produsul este testat. Sunt descoperite 20 de bug-uri
  3. Programatorul repară 10 bug-uri și anunță că restul de 10 nu sunt defapt bug-uri… Știți voi, ”it’s a feature not a bug !”
  4. Departamentul descoperă ca 5 din cele 10 bug-uri  nu sunt tocmai reparate și mai găsește 15 bug-uri noi
  5. Vezi punctul 3
  6. Vezi punctul 4
  7. Vezi punctul 5
  8. Vezi punctul 6
  9. Vezi punctul 7
  10. Vezi punctul 8
  11. Din cauza unor campanii de marketing lansate prematur pe baza unor umflări în pene degeaba, ”softul” este lansat
  12. Utilizatorii găsesc 137 de bug-uri
  13. Programatorul, cu banii încasați pe proiect, nu este de găsit pe nicăieri
  14. Proaspăt adunata nouă echipă de programatori repară aproape toate cele 137 de bug-uri, dar și introduce altele 456 bug-uri noi
  15. Programatorul inițial trimite departamentului de testare, prost plătit de altfel, o vedere din Fiji. Departamentul de testare demisionează în masă.
  16. Compania este cumpărată de către concurență
  17. Noul director este pus în funcție de către consiliul de administrație. Este angajat un programator care să refacă aplicația de la zero.
  18. Programatorul produce cod ce se presupune că nu are bug-uri

Avem un supermarket, cum procedăm ?

Ei bine, iată că s-a tras dungă albă nou nouță între sensurile de mers pe drumul ce te poartă (sau te aduce) din (în) Tulcea pe direcția spre (din) Constanța. Tot pe același drum mergi ca să ajungi la super-duper-marketul Plus. Toate bune și frumoase, dar cum ajungi în parcarea respectivului (venind din oraș) fără să riști să îți pierzi carnetul ? Nu de alta dar dunga aia albă nou nouță este continuă… și continuă este până te depărtezi binișor de oraș… Chiar sunt curios cât de des Poliția Rutieră își va face un obicei în a sălta permise pe acolo… :)

Și tot azi un grup restrâns de Dorei șmotruiau cu sârg la fosta trecere de pietoni de pe Isaccei (cea mutată cu 2 metri mai la hăis, sau cea – your choice) încercând să o șteargă, ad-literam, de pe fața pământului… îi dădeau cu freza în ea mai ceva ca la lemne… Chinu’ dracu din simplul motiv că s-a ajuns ca trecerea să se termine fix în parcarea creată la unul din capetele ei… well.. funky stuff…

Mă, voi pur și simplu nu vreți…

S-au golit cartușele de la imprimantă. Life sucks but it goes on… Așa că mă îndrept spre un centru de re-încărcări cartușe. Singurul pe care îl știam este cel de pe bulevardul strada Babadag, ArtisDesign (apropos, pe artisdesign.ro nu scrie că au și în Tulcea reprezentanță… bănuiesc două motive: ori nu mai au ori le este și lor rușine cu ea…)

În fine, înghesui mașina printre altele înghesuite deja și mă avânt în unitate. După tejghea, o tanti blondă (și nu sunt misogin aici, chiar e vopsita blondă) vorbea la telefon (fix). Dau binețe, se uită la mine și așteaptă în continuare să îi răspundă cineva la celălalt capăt al firului… ne-răspunzându-mi la binețe, bineînțeles… efortul prea mare…

A răspuns cineva la celălalt capăt al firului și începe o discuție despre nuș ce buleală dăduse ea în contabilitate… nu-i ieșeau nuș ce calcule și se apucă, împreună cu persoana de la celălalt capăt al firului, să despice firul în paișpe…. Eu fiind în continuare în fața ei.. mă mai plimbam prin unitate, iar reveneam mai aproape de tejghea… și tot așa preț de vre-o 10 minute… Blonda nimic, avea o problemă în contabilitate…  Nu tu ”mai durează puțin”, nu tu ”fraiere, poți să revii mai tarziu ?” nu tu nimic… de parcă nici nu eram acolo ! (Între timp, undeva în spate se auzeau niște hlizeli între doi neni… puii mei, m-aș fi dus acolo peste ei, dar nu poți să dai buzna așa în casa omului…)

Așa, au trecut 10 minute, am făcut stânga imprejur și am plecat.

Am dat peste un alt mini-centru, pe Gavrilov Corneliu, foarte eficienți baieții, a durat 10 minute încărcarea a două cartușe, a costat 25 de lei. RECOMAND (imediat ce aflu, revin și cu denumirea lor, adresa exactă, date de contact etc.)

VALMARK PRINTING – cărți de vizită, decupare autocolante, service imprimante și copiatoare, printuri de mari dimensiuni, bannere, meshuri, casete luminoase, vânzare imprimante și consumabile

str. Gavrilov Corneliu nr. 264, parter Deluxe Computers

Telefon: 0749.026.269

Yahoo ID: valmarkoffice

A 6-a încărcare la cartușele inkjet este Gratuită !

Concluzie: vă plângeți că e criză și nu aveți vânzări dar nici că vă catadicsiți să faceți ceva în privința asta ! Vă faceți pe voi că nu face lumea vânzare… păi cum să facă când (da, e cacofonie) voi o tratați (pe lume) cu fundul atunci când vă calcă pragul ?! Mă, vouă nu vă plac banii noștri… Ca atare, vă doresc faliment plăcut până când o să conștientizați că clientul este cel care vă ține în viață (la afacere mă refer) și nu un animal inconștient căruia (ar trebui) să îi luați banii… vă pup și nu ne mai vedem, afaceriștii lu’ pește ! ;)

Oul sau găina ?

Care a fost primul ? :D

hp_pd

Curierat domestic, marfă proaspătă

Cargus este prima companie privata de curierat domestic din Romania.

So true :D Acum livrează și varză pentru oricine !

Mă întreb: a comandat careva varză online și apoi a refuzat livrarea ? Nu era marfa în condiții optime ? De unde a comandat-o ? :D

cargus

Toate drepturile rezervate © Liviu Hariton

Tema Notes Blog Core
Găzduire (nu moca): Top Level Hosting