Mă rog, e cam mult spus 
Însă afirmația are un sâmbure de adevăr.
După cum știm cu toții (sau dacă nu știm, aflăm acum), Internet-ul a fost ”construit” folosind, în general, Internet Protocol versiunea 4, sau pe scurt IPv4 (am să folosesc și termeni din engleză, fără traducere, pentru că în română sună ca naiba). Problema este că, de mai bine de 30 de ani, tehnica a evoluat foarte mult și o dată cu ea a evoluat și conectivitatea mobilă – lucru ce a dus la impuținarea dramatică a adreselor IP disponibile.
Anul acesta, prin luna mai, în cadrul congresului IPv6 Summit, s-a stabilit că există trei factori majori ce influențează evoluția curentă a situației:
- Utilizatorii din țările dezvoltate folosesc din ce în ce mai multe dispozitive, mobile sau nu, pentru a accesa informații pe Internet: telefoane mobile, laptop-uri, desktop-uri, servere etc., fiecare dintre ele necesitând cel puțin 1 adresă IP. Iar trendul tehnologic general continuă spre conectivitatea la internet a aproape oricărui gadget, fie el consolă de jocuri, televizor sau frigider. Nu m-ar mira ca, la un moment dat, și mașina de spălat să ceară conexiune la internet ca să comande detergent sau Cocolino…
- Un număr în creștere de utilizatori ce provin din țările în curs de dezvoltare cum ar fi China, Brazilia sau India, susținut de tehnologiile mobile, fără a fi nevoie de existența obligatorie a unei infrastructuri de telecomunicații prea bine puse la punct.
- Internetul Lucrurilor crește presiunea pentru furnizarea de conectivitate, incluzând aici rețele inteligente de electricitate, apa sau altele.
