Tag-ul morala

Isteria romantică

anti_valentine_fat Mâine toată lumea se iubește sau se îndrăgostește… doar mâine ! După aia, toți își revin și își reiau ritmul normal de până atunci…

În fiecare an, pe 14 februarie, se derulează o isterie consumatoristă… toată lumea cumpără inimioare din pluș, pungulițe de cadou cu inimioare și ursuleți desenate pe ele. Orașele sunt isterizate de super promoții și super oferte, care mai de care mai îmbietoare și mai ”avantajoase”. Înghesuială, cozi interminabile la magazinele de cadouri… zici că vine Crăciunul iar. Și totul sub semnul unei inimioare roșii. Totul sub ocrotirea lui Valentin, care la catolici este sfânt.

Ziua de 14 februarie a ajuns să fie o zi urâtă… urâțită de toată frenezia asta a cumpărăturilor, a reducerilor rapide și a super ofertelor băgate sub nas… ”Să facem un ban grămadă ! Dă-i în plm de îndrăgostiți…”

Mâine este o zi schimonosită, distorsionată de dragul unui obicei importat, pur comercial. Să nu îmi spui că mâine trebuie să fii romantic, iubitor, gentil și delicat cu partenerul… În restul timpului ce plm te oprește să fii la fel ? O zi pe an vă iubiți, atât ?

Mâine vor umbla pe stradă buchete de flori (98% trandafiri roșii) cu destinația partenera de viață, parteneră care tot la fel de fals va mulțumi pe cât de fals au fost duse respectivele flori… deh, așa se face mâine, se duc flori la fată… restul anului dă-o-n smârț, să-și cumpere singură, știe unde este florăria…

Și se mai întâmplă o chestie mâine, cu mare atracție în rândurile adolescenților și nu numai… Căsătoria de probă frate ! Da…, căsătoria de probă rulează ! Cei doi zic un fals ”DA” și apoi își bagă limbile în gât… sunt, parțial oficial, un cuplu… Păi fratele meu, dacă tot formați un cuplu cu pretenții de relație și sentimente, ia puneți voi mâna și mergeți la piață amândoi, faceți curățenie prin casă, aveți grijă de un copil, calculați bugetul comun și scărpinați-vă în fund că luna viitoare nu aveți cu ce plăti toate alea… să vă văd ! Lumânăricile aprinse și cina romantică sunt elemente de film sau de oameni care au câștigat la loto și nu le mai pasă ! În viața reală de cuplu, rar îți mai arde de așa ceva…

Ziua Îndrăgostiților… rahat… Este ziua hormonilor încinși și ne-descărcați… căci da tinere, diseară ai să o pupi, o duci acasă și cam atât… eventual ajungi și tu la tine acasă, te ”romantizezi” rapid și te culci…

Poimâine ai să te gândești la subiecte de genul ăsta

Și că tot suntem la capitolul occidentalisme, de ce nimeni nu își rupe portofelul / hormonii / sentimentele pe 24 februarie ? Da, la noi în România, dintotdeauna Dragobetele a fost ziua schimbului de lichide… Da, tradiție autohtonă de care nimui nu-i pasă…

Fiu al Babei Dochia, Dragobetele era sărbătorit pe 24 februarie. Sărbătoarea de Dragobete este considerată echivalentul românesc al sărbătorii Valentine’s Day, sau ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii. Probabil că 24 februarie însemna pentru omul arhaic începutul primăverii, ziua când natura se trezeşte, ursul iese din bârlog, păsările îşi caută cuiburi, iar omul trebuia să participe şi el la bucuria naturii.

În această zi satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi de zicala : Dragobetele sărută fetele. Sunt multe credinţele populare cu referire la Dragobete. Astfel se spunea că cine participa la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, şi mai ales de febră, şi că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat. Îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci, flori de primăvară.

Iubiți-vă mult, iubiți-vă sincer, iubiți-vă cu patos, dar faceți-o în fiecare zi și nu o dată pe an ;) Dragostea nu este periodică, e constantă.

În afară, dăm bine

Visiting the villages is an attractive option, because in many parts of Romania the people still live as it were the Middle Ages. Some have never seen cars! It is how you imagine the American Amish horse-and-buggy lifestyle but with less modernization and outside influences.

Tradus, sună cam așa:

Vizitarea satelor este o opțiune interesantă, pentru că în multe părți din România, oamenii încă trăiesc ca în Evul Mediu. Unii nici nu au văzut autoturisme! E ca și cum ți-ai imagina stilul de viață cal-căruță al americanilor Amish, dar fără modernizare și influență externă

Ce ai citit mai sus este un citat din jurnalul de călătorie al unui copil ce a vizitat recent Tulcea și Delta Dunării. Articolul original îl poți citi aici. Mai multe despre Amish aici.

Țin pe această cale să îi ”mulțumesc” statului român, și celor care îl conduc, pentru nenumăratele și constantele eforturi de a schimba în bine situația în care trăim, pentru promovarea intensă a valorilor naționale (și aici intră și destinațiile turistice), pentru efortul susținut al ministrului Elena Udrea și al ministerului pe care îl conduce de a profita de ceea ce încă se mai cheamă potențial turistic… Mă bucur că toți banii pe care îi dau sub formă de taxe și impozite sunt folosiți așa cum trebuie… NOT!

Mie scârbă îmi este

Edit: ne merităm soarta…

File din poveste

Un trecător a găsit-o pe fetița cu părul cârlionțat, fără pantofi, care zăcea moartă în zăpadă. În jurul ei erau chibrite arse

(Fetița cu chibrituri)

I-a ordonat s-o omoare pe Albă-ca-Zăpada și, drept dovadă, să-i aducă inima fetei

(Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici)

Când și-a deschis ochii, a văzut Moartea care a venit să-l ia cu ea

(Privighetoarea împăratului)

Dar, într-o seară, regina cea rea a observat ce se petrece și a ordonat ca pe crengile copacilor din jurul cetății să se fixeze cioburi de sticlă. La lăsarea serii, a sosit pasărea albastră și a încercat să se așeze pe un copac, dar s-a tăiat la picior și la aripi

(Pasărea albastră)

Soldatul, văzând-o că nu-i răspunde, s-a infuriat atât de tare, încât și-a scos sabia și, cu o singură mișcare, a tăiat capul bătrânei.

(Amnarul)

La început n-a văzut decât niște picături de sânge pe podea. Tremurând de frică, a intrat în cameră și s-a uitat în jurul ei. Le-a zărit apoi pe cele șase soții ale prințului cu barbă albastră, spânzurate una lângă alta. Văzând toate acestea, a fost cuprinsă de o spaimă teribilă, a scăpat din greșeală cheia din mână, iar aceasta a căzut direct într-o baltă de sânge

(Prințul cu barbă albastră)

Care-s elementele comune în poveștile de mai sus ? Îți dau un pont.. două de fapt: ”Capra cu trei iezi” (lupul unge pereții cu sângele iezilor și le pune capetele rânjind la geam) și ”Hansel și Gretel” (doi copii abandonați în pădure și o babă care se chinuie să îi mănânce)

Scârbit de fapta ta cea rea

Degeaba plângi acum copile

Ci du-te-n casă acum și zi-le

Părinților isprava ta

O strofă din poezia ”Gândăcelul”, o mentalitate de pedeapsă aprigă, fără dreptul la remușcări.

hangret

Astea-s povești pe care trebuie să le re-inventăm / adaptăm atunci când i le citim fetiței mele… Rare sunt poveștile fără agresiuni fizice în ele…

Câteodată am impresia că îmi pregătesc copilul pentru legiunea franceză… psihic, în primă fază… viața-i grea, chiar de rahat… trebuie să fie pregătită să dea piept cu ea, nu ?!

Știu, cei mici nu cred că percep poveștile și elementele la care am făcut referire mai sus așa cum o facem noi… dar totuși… plm… m-apucă groaza…

- Măi lupule, de ce ai ochii așa de roșii?

- De la sudură, maică!

Și că tot sunt la capitolul ”ce mai digeră copilul meu”, de ce draq trebuie să dfifuzeze pe JimJam sau Disney Channel (sunt două canale cu desene animate) reclame la absorbante cu 13+ aripioare sau detergentul care înlătură 98764,57 pete ?!

Goagăl te (va) cunoaște

La anu’

  • o să fiu mai calm
  • o să petrec mai mult timp cu familia decât cu laptop-ul
  • o să fac o fotografie în fiecare zi, nu contează la ce, nu contează cu ce
  • o să fac economii pentru fii’mea
  • o să îmi cumpăr un DSLR (nu contravine cu punctul anterior :) )
  • o să slăbesc cel puțin 20 de kg (da, sunt cât toată China acum :) )
  • o să …

Revin asupra acestui articol pe măsură ce îmi mai propun câte ceva, până la sfârșitul lui 2009

La Mulți Ani bă române, azi este 1 Decembrie !

Fix acum 91 de ani, 1228 de indivizi, constituiți în Adunarea Națională de la Alba Iulia, au adoptat o Rezoluție care consfințește unirea românilor din Transilvania, tot Banatul și Țara Românească cu România.

Cam tot pe atunci se marchează bilanțul luptei românilor pentru întregire statală. Rezoluția amintită mai sus zice:

  1. Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
  2. Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.
  3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.
  4. Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti.
  5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidei-comisele şi în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin atât cât o să poată munci el şi familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potenţarea producţiunii.
  6. Muncitorimei industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.

Legea Unirii a fost ratificată prin Decretul-Lege No. 3631 din 11 decembrie 1918 de către regele Ferdinand I şi votată de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 29 decembrie 1919, în unanimitate.

unirea

Ok, asta a fost atunci. Ce avem acum:

  • Șefi de stat iau la palme (sau nu) copii
  • Candidați la cea mai înaltă funcție în stat și parlamentari europeni aleși de popor (care își merită soarta din plin) răpesc oameni pe stradă (din punctul lui de vedere justificat – nu-mi pasă) după care fac și pușcărie 30 de zile (ordinea cronologică este egală cu zero)
  • Comunismul poposește la noi mult prea mult timp
  • Mulți oameni au fost împușcați (nu se știe de cine, nu se va ști niciodată) cam degeaba, constatăm acum…
  • La cea mai înaltă funcție din stat candidează unul care a zis că ar aduna toți ungurii pe un stadion și i-ar împușca
  • multe, multe, multe altele în același registru cu cele de mai sus…

Hai cu alea de bine să nu îmi pară rău că îmi cresc fetița în țara asta…

La Mulți Ani bă române ! Te-ai deșteptat ?

Să facem softuri !

”Softurile” nu apar pur și simplu din neanturile nemuririi… Programul ăla împachetat frumos într-o cutie colorată, lângă un manual pe care nu-l înțelegi și vre-o 12 paragrafe de disclaimer ”ne spalăm pe mâni de aplicația asta”, a ajuns la tine pe un drum elaborat și bine pus la punct, trecând printr-un rigid departament de testare… Cum se naște un program de întrebi ?

  1. Programatorul produce cod ce se presupune că nu are bug-uri
  2. Produsul este testat. Sunt descoperite 20 de bug-uri
  3. Programatorul repară 10 bug-uri și anunță că restul de 10 nu sunt defapt bug-uri… Știți voi, ”it’s a feature not a bug !”
  4. Departamentul descoperă ca 5 din cele 10 bug-uri  nu sunt tocmai reparate și mai găsește 15 bug-uri noi
  5. Vezi punctul 3
  6. Vezi punctul 4
  7. Vezi punctul 5
  8. Vezi punctul 6
  9. Vezi punctul 7
  10. Vezi punctul 8
  11. Din cauza unor campanii de marketing lansate prematur pe baza unor umflări în pene degeaba, ”softul” este lansat
  12. Utilizatorii găsesc 137 de bug-uri
  13. Programatorul, cu banii încasați pe proiect, nu este de găsit pe nicăieri
  14. Proaspăt adunata nouă echipă de programatori repară aproape toate cele 137 de bug-uri, dar și introduce altele 456 bug-uri noi
  15. Programatorul inițial trimite departamentului de testare, prost plătit de altfel, o vedere din Fiji. Departamentul de testare demisionează în masă.
  16. Compania este cumpărată de către concurență
  17. Noul director este pus în funcție de către consiliul de administrație. Este angajat un programator care să refacă aplicația de la zero.
  18. Programatorul produce cod ce se presupune că nu are bug-uri

Reformă să fie !

Pe Ionuț l-a apucat reforma învățământului… Reformă să fie, zic !

Sistemul de învățământ ar trebui, în primul rând, să încurajeze, să ajute viitorii singuratici într-ale vieții să învețe să aleagă. Să încurajeze creativitatea și inovația și nu repetitivitatea și tocirea materiei de dragul de a ne mândri cu un 10 sau A sau cum se mai notează acum, ca peste 3 zile să nu mai știe nimic… Ar trebui să ofere (sistemul) metode autodidacte, să dezvolte gândirea liberă, să ofere metode pentru dezvoltarea personală, să le arate ce îi așteaptă și să îi învețe să dea din coate…

Mai este un aspect, asupra căruia aș vrea să îți citesc opinia Ionuț: unii dintre noi, din ce în ce mai mulți, fac câte două facultăți, masterate, doctorate și apoi, indiferent de vârstă, urmează cursuri și seminarii, training-uri de dezvoltare personală și comunicare etc. Aș vrea să știu de ce, mai niciodată, printre aceste persoane nu se află și cei care activează în invățământ (și aici mă refer la profesori / învățători) ? Nu contest faptul ca fiecare iși cunoaște foarte bine materia dar asta înseamnă că este a-tot-știutor pe viață ? Problema nu constă în materia stăpânită ci în modul în care ea este impărtășită elevilor și în modul în care este atras interesul acestora… Știu cazuri concrete reale de cadre didactice care urmează, la 40+ ani o facultate, la ID, pentru simplul motiv că se lipește de o mărire de leafă… nicidecum pentru că poate va trece la alt nivel de predare sau de comunicare cu elevul…  (să nu intrăm în polemici de genul ”salariile sunt mici, viața e grea” – privim strict aspectul non-financiar)

Eu aproape mă îngrozesc când văd ce o așteaptă pe puștoaica mea… tone de informații vârâte cu pâlnia, roboticește…

Toate drepturile rezervate © Liviu Hariton

Tema Notes Blog Core
Găzduire (nu moca): Top Level Hosting