Tag-ul morala

La anu’

  • o să fiu mai calm
  • o să petrec mai mult timp cu familia decât cu laptop-ul
  • o să fac o fotografie în fiecare zi, nu contează la ce, nu contează cu ce
  • o să fac economii pentru fii’mea
  • o să îmi cumpăr un DSLR (nu contravine cu punctul anterior :) )
  • o să slăbesc cel puțin 20 de kg (da, sunt cât toată China acum :) )
  • o să …

Revin asupra acestui articol pe măsură ce îmi mai propun câte ceva, până la sfârșitul lui 2009

La Mulți Ani bă române, azi este 1 Decembrie !

Fix acum 91 de ani, 1228 de indivizi, constituiți în Adunarea Națională de la Alba Iulia, au adoptat o Rezoluție care consfințește unirea românilor din Transilvania, tot Banatul și Țara Românească cu România.

Cam tot pe atunci se marchează bilanțul luptei românilor pentru întregire statală. Rezoluția amintită mai sus zice:

  1. Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
  2. Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.
  3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.
  4. Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti.
  5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidei-comisele şi în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin atât cât o să poată munci el şi familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potenţarea producţiunii.
  6. Muncitorimei industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.

Legea Unirii a fost ratificată prin Decretul-Lege No. 3631 din 11 decembrie 1918 de către regele Ferdinand I şi votată de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 29 decembrie 1919, în unanimitate.

unirea

Ok, asta a fost atunci. Ce avem acum:

  • Șefi de stat iau la palme (sau nu) copii
  • Candidați la cea mai înaltă funcție în stat și parlamentari europeni aleși de popor (care își merită soarta din plin) răpesc oameni pe stradă (din punctul lui de vedere justificat – nu-mi pasă) după care fac și pușcărie 30 de zile (ordinea cronologică este egală cu zero)
  • Comunismul poposește la noi mult prea mult timp
  • Mulți oameni au fost împușcați (nu se știe de cine, nu se va ști niciodată) cam degeaba, constatăm acum…
  • La cea mai înaltă funcție din stat candidează unul care a zis că ar aduna toți ungurii pe un stadion și i-ar împușca
  • multe, multe, multe altele în același registru cu cele de mai sus…

Hai cu alea de bine să nu îmi pară rău că îmi cresc fetița în țara asta…

La Mulți Ani bă române ! Te-ai deșteptat ?

Să facem softuri !

”Softurile” nu apar pur și simplu din neanturile nemuririi… Programul ăla împachetat frumos într-o cutie colorată, lângă un manual pe care nu-l înțelegi și vre-o 12 paragrafe de disclaimer ”ne spalăm pe mâni de aplicația asta”, a ajuns la tine pe un drum elaborat și bine pus la punct, trecând printr-un rigid departament de testare… Cum se naște un program de întrebi ?

  1. Programatorul produce cod ce se presupune că nu are bug-uri
  2. Produsul este testat. Sunt descoperite 20 de bug-uri
  3. Programatorul repară 10 bug-uri și anunță că restul de 10 nu sunt defapt bug-uri… Știți voi, ”it’s a feature not a bug !”
  4. Departamentul descoperă ca 5 din cele 10 bug-uri  nu sunt tocmai reparate și mai găsește 15 bug-uri noi
  5. Vezi punctul 3
  6. Vezi punctul 4
  7. Vezi punctul 5
  8. Vezi punctul 6
  9. Vezi punctul 7
  10. Vezi punctul 8
  11. Din cauza unor campanii de marketing lansate prematur pe baza unor umflări în pene degeaba, ”softul” este lansat
  12. Utilizatorii găsesc 137 de bug-uri
  13. Programatorul, cu banii încasați pe proiect, nu este de găsit pe nicăieri
  14. Proaspăt adunata nouă echipă de programatori repară aproape toate cele 137 de bug-uri, dar și introduce altele 456 bug-uri noi
  15. Programatorul inițial trimite departamentului de testare, prost plătit de altfel, o vedere din Fiji. Departamentul de testare demisionează în masă.
  16. Compania este cumpărată de către concurență
  17. Noul director este pus în funcție de către consiliul de administrație. Este angajat un programator care să refacă aplicația de la zero.
  18. Programatorul produce cod ce se presupune că nu are bug-uri

Reformă să fie !

Pe Ionuț l-a apucat reforma învățământului… Reformă să fie, zic !

Sistemul de învățământ ar trebui, în primul rând, să încurajeze, să ajute viitorii singuratici într-ale vieții să învețe să aleagă. Să încurajeze creativitatea și inovația și nu repetitivitatea și tocirea materiei de dragul de a ne mândri cu un 10 sau A sau cum se mai notează acum, ca peste 3 zile să nu mai știe nimic… Ar trebui să ofere (sistemul) metode autodidacte, să dezvolte gândirea liberă, să ofere metode pentru dezvoltarea personală, să le arate ce îi așteaptă și să îi învețe să dea din coate…

Mai este un aspect, asupra căruia aș vrea să îți citesc opinia Ionuț: unii dintre noi, din ce în ce mai mulți, fac câte două facultăți, masterate, doctorate și apoi, indiferent de vârstă, urmează cursuri și seminarii, training-uri de dezvoltare personală și comunicare etc. Aș vrea să știu de ce, mai niciodată, printre aceste persoane nu se află și cei care activează în invățământ (și aici mă refer la profesori / învățători) ? Nu contest faptul ca fiecare iși cunoaște foarte bine materia dar asta înseamnă că este a-tot-știutor pe viață ? Problema nu constă în materia stăpânită ci în modul în care ea este impărtășită elevilor și în modul în care este atras interesul acestora… Știu cazuri concrete reale de cadre didactice care urmează, la 40+ ani o facultate, la ID, pentru simplul motiv că se lipește de o mărire de leafă… nicidecum pentru că poate va trece la alt nivel de predare sau de comunicare cu elevul…  (să nu intrăm în polemici de genul ”salariile sunt mici, viața e grea” – privim strict aspectul non-financiar)

Eu aproape mă îngrozesc când văd ce o așteaptă pe puștoaica mea… tone de informații vârâte cu pâlnia, roboticește…

Mă, voi pur și simplu nu vreți…

S-au golit cartușele de la imprimantă. Life sucks but it goes on… Așa că mă îndrept spre un centru de re-încărcări cartușe. Singurul pe care îl știam este cel de pe bulevardul strada Babadag, ArtisDesign (apropos, pe artisdesign.ro nu scrie că au și în Tulcea reprezentanță… bănuiesc două motive: ori nu mai au ori le este și lor rușine cu ea…)

În fine, înghesui mașina printre altele înghesuite deja și mă avânt în unitate. După tejghea, o tanti blondă (și nu sunt misogin aici, chiar e vopsita blondă) vorbea la telefon (fix). Dau binețe, se uită la mine și așteaptă în continuare să îi răspundă cineva la celălalt capăt al firului… ne-răspunzându-mi la binețe, bineînțeles… efortul prea mare…

A răspuns cineva la celălalt capăt al firului și începe o discuție despre nuș ce buleală dăduse ea în contabilitate… nu-i ieșeau nuș ce calcule și se apucă, împreună cu persoana de la celălalt capăt al firului, să despice firul în paișpe…. Eu fiind în continuare în fața ei.. mă mai plimbam prin unitate, iar reveneam mai aproape de tejghea… și tot așa preț de vre-o 10 minute… Blonda nimic, avea o problemă în contabilitate…  Nu tu ”mai durează puțin”, nu tu ”fraiere, poți să revii mai tarziu ?” nu tu nimic… de parcă nici nu eram acolo ! (Între timp, undeva în spate se auzeau niște hlizeli între doi neni… puii mei, m-aș fi dus acolo peste ei, dar nu poți să dai buzna așa în casa omului…)

Așa, au trecut 10 minute, am făcut stânga imprejur și am plecat.

Am dat peste un alt mini-centru, pe Gavrilov Corneliu, foarte eficienți baieții, a durat 10 minute încărcarea a două cartușe, a costat 25 de lei. RECOMAND (imediat ce aflu, revin și cu denumirea lor, adresa exactă, date de contact etc.)

VALMARK PRINTING – cărți de vizită, decupare autocolante, service imprimante și copiatoare, printuri de mari dimensiuni, bannere, meshuri, casete luminoase, vânzare imprimante și consumabile

str. Gavrilov Corneliu nr. 264, parter Deluxe Computers

Telefon: 0749.026.269

Yahoo ID: valmarkoffice

A 6-a încărcare la cartușele inkjet este Gratuită !

Concluzie: vă plângeți că e criză și nu aveți vânzări dar nici că vă catadicsiți să faceți ceva în privința asta ! Vă faceți pe voi că nu face lumea vânzare… păi cum să facă când (da, e cacofonie) voi o tratați (pe lume) cu fundul atunci când vă calcă pragul ?! Mă, vouă nu vă plac banii noștri… Ca atare, vă doresc faliment plăcut până când o să conștientizați că clientul este cel care vă ține în viață (la afacere mă refer) și nu un animal inconștient căruia (ar trebui) să îi luați banii… vă pup și nu ne mai vedem, afaceriștii lu’ pește ! ;)

Toate drepturile rezervate © Liviu Hariton